2 – Mai mult nu este neapărat mai bun – Scrisori morale către Luciliu

Judecând după ce îmi scrii, și după ce aud, încep să-mi fac o părere bună despre viitorul tău. Nu alergi încoace și încolo distragându-te și schimbându-ți casa; astfel de agitație ar fi semnul unui spirit dezordonat. După gândirea mea, primul semn al unei minți ordonate este abilitatea omului de a sta într-un loc și de a fi în propria sa companie. 

Fii atent însă, deoarece cititul multor autori și cărți îți poate dilua și împrăștia mintea. Este mai bine sa ramai în jurul unui număr limitat de maeștri, a căror lucrări și idei să le poți asimila bine, dacă vrei ca acestea să prindă rădăcini în mintea ta. Peste tot însemnă niciunde. 

Când un om își petrece tot timpul călătorind prin lume sfârșește având multe cunoștințe dar nici un prieten. Același lucru este valabil și pentru omul care nu caută o cunoaștere intimă a unui anume autor, ci îi parcurge în grabă pe toți.

Mâncarea nu face bine și nu este asimilată cum trebuie dacă părăsește stomacul imediat ce a intrat; nimic nu împiedică vindecarea mai mult decât schimbarea continuă a medicamentului; nici o rană nu se vindecă dacă schimbăm încontinuu bandajul; o plantă nu va crește puternică dacă o tot mutăm dintr-un ghiveci în altul. Nimic nu e așa eficace încât să-i priască schimbarea continuă. Astfel și citirea prea multor autori poate dăuna minții.

Prin urmare, cum nu poți citi toate cărțile pe care le poți deține, este suficient să deții doar acele cărți pe care le poții citi. “Dar”, vei spune, “la început aș dori sa arunc o privire în toate cărțile”. Însă iți spun că este semnul unui apetit nesănătos să dorești prea multe feluri de mancare; deoarece sunt multe și variate, te încântă dar nu te hrănesc. 

Astfel e mai bine să rămâi aproape de autorii cunoscuți, iar dacă simți nevoia de diversitate intoarce-te la cei pe care i-ai mai citit în trecut. În fiecare zi dobândește ceva care să te fortifice împotriva sărăciei, împotriva bolilor și împotriva oricăror dificultăți care mai pot să apară. Iar după ce ai parcurs multe astfel de idei, alege una pe care să o analizezi temeinic în ziua aceea.  Aceste este și obiceiul meu; dintre multele lucruri pe care le citesc, îmi aleg unul anumit pentru mine însumi.

Gandul pentru astăzi este unul pe care l-am descoperit citindu-l pe Epicur; deoarece uneori este necesar să trec în tabăra inamică, nu ca dezertor ci doar în recunoaștere. Acesta spune: “Sărăcia fericită este o avuție cinstită”. Și este adevărat; dacă este suficientă, nu este o adevărată sărăcie. Nu omul care are puțin este sărac, ci cel care își dorește mai mult.

Ce contează cât are un om strâns în cufăr sau în magazie, cât de mari sunt turmele sale sau cât de mari dividendele pe care le adună dacă tot râvnește la lucrurile vecinului, și în loc să se bucure de ce a strâns pana acum, se gândește numai la ce ar putea câștiga în viitor? Întrebi care este limita rezonabilă a unei averi? În primul rând este să îți asigure tot ce îți este necesar, iar în al doilea să fie suficientă.

Rămâi cu bine

Tradus din latină de Țăpuleasa Alexandru