8 – Nu te încrede în noroc – Scrisori morale către Luciliu

Seneca îl salută pe al său Luciliu

Întrebi: “Îmi poruncești să evit mulțimea, să fiu retras și am conștiința împăcată? Dar unde sunt preceptele tale care reglementează actul morții?” Aceasta e ceea ce te pot sfătui între timp, chiar și eu fiind ascuns după uși închise, ca astfel să îi pot ajuta pe cei mulți. Pentru mine nici o zi nu e pierdută în plăceri. Chiar și o parte din noapte o folosesc pentru studiu.

Nu sunt lipsit de somn, însă îî cedez doar cand ochii îmi sunt obosiți și căzuți în urma lucrului. M-am retras nu doar de la oameni ci și de la diferite afaceri, în special cele personale; sunt preocupat de afacerile posterității și scriu lucruri care să le fie de folos. Încredințez aceste sfaturi, ca pe niște rețete de medicamente benefice, în scris, după ce le-am găsit eficiente în propriile mele răni, care, chiar dacă nu sunt complet vindecate, au încetat să se extindă.

Calea cea dreaptă pe care am găsit-o târziu și după o rătăcire obositoare, o arăt altora. Le strig: “Evitați tot ceea ce place mulțimii, ceea ce șansa va adus. Fiți suspicioși și temători în fața norocului. Atât fiarele cât și peștii sunt înșelați de o speranța îmbietoare. Crezi că acestea sunt daruri ale sorții? Sunt capcane! Cei dintre voi care doriți să trăiți o viață în siguranță, pe cât posibil, ar trebui să evite aceste beneficii indulcite de dânsa, în care, chiar și această privință, ne înșelăm amarnic. Ne credem câștigați, dar de fapt suntem prinși. Această cale duce la prăpastie. Sfârșitul acestei vieți distinse este căderea. Apoi, nu vom mai putea rezista, și nici întoarce, odată ce fericirea începe să ne abată de pe calea noastră. Norocul nu ne răstoarnă pe loc, ne aruncă înainte și apoi ne lovește.

Așadar păstrează acest mod curat și sănătos de viață, și nu te deda plăcerilor corpului mai mult decât este necesar pentru o sănătate bună. Corpul trebuie tratat mai sever pentru a nu dăuna spiritului pe care trebuie să îl asculte. Mâncarea satisface foamea, bautura satisface setea, hainele alungă frigul, iar casa apără corpul de pericole. Contează mai puțin dacă aceasta e un bordei acoperit de mușchi sau construită din piatră adusă din țări străine. Să știi că omul e acoperit la fel de bine de un acoperiș de stuf ca de unul din aur. Disprețuiește tot ceea ce creează munca inutilă cum ar fi ornamente și decorațiuni. Nu considera admirabil nimic în afara spiritului, căruia, dacă este mare, nimic nu îi este mai mare.”

Fie că vorbesc aceste lucruri cu mine însumi sau cu viitoarele generații, nu ți se pare că e mai util decât atunci când merg în instanță ca avocat, sau îmi pun sigiliul pe un testament, sau în senat când îi ofer unui candidat mâna și vocea mea? Crede-mă, cei care par că nu fac nimic, fac mai mult. Ei se preocupă atât cu lucruri umane cât și cu cele divine.

Însă trebuie să închei, și așa cum mi-am propus, trebuie să îndeplinesc ceva cu această scrisoare. Nu va fi despre mine ci încă ne vom folosi de Epicur, ale cărui cuvinte le-am citit astăzi: “Pentru a fi cu adevărat liber, trebuie să slujești filosofiei.” Cel care i se supune și i se încredințează nu este amânat pentru o altă zi; este răsplătit pe loc. Deoarece însuși actul slujirii filosofiei reprezintă libertate.

Probabil mă vei întreba de ce folosesc atât de multe citate bune din Epicur în loc să îi citez pe ai noștri. Dar de ce vocea lui Epicur să nu fie publică? Câte lucruri nu au fost spuse de poeți, care ar fi trebuit sau ar trebui să fie spuse de filosofi? Să nu mai vorbim de tragediile și comediile noastre. Au într-adevărat o parte serioasă și sunt mai mult între comedie și tragedie. Cât de multe replici elocvente nu se găsesc la actorii de comedie! Cât de multe din versurile lui Publilius nu pot fi spuse atât de cei desculți cât și de cei în sandale? (referință la stoici și epicurieni). Voi cita unul din versurile sale, care se referă la filosofie, în special acea idee pe care o discutam adineaori, în care spune că cele dobândite prin noroc nu ar trebui să considerăm că ne aparțin:

“Străin este ceea ce ne vine în urma dorinței”

Îmi amintesc când și tu ai spus ceva asemănător chiar puțin mai bine și mai clar:

“Nu este al tău, ceea ce norocul a făcut al tău”

Și nu voi uita nici ceea ce ai spus ai spus acum:

“Bunul care poate fi dat, poate fi și luat înapoi”

Acestea nu le voi considera ca plată, deoarece sunt de la tine.

Rămâi cu bine

Tradus din latină de Țăpuleasa Alexandru