1 – Nu iti irosi timpul – Scrisori morale către Luciliu

Scrisori morale către Luciliu (Ad Lucilium Epistulae Morales) sunt o colecție de 124 de scrisori deschise, scrise de Lucius Annaeus Seneca în ultimii ani de viață, după perioada în care a fost consilier împăratului Nero. Ele îi sunt adresate lui Luciliu, procurator al Siciliei, dar tratează probleme morale despre un număr mare de subiecte, fiind interesante și utile în dezvoltarea intelectuală și spirituală a oricărui om. Tema principală a scrisorilor este viața interioară și bucuria adusă de înțelepciune. Seneca accentuează principiul stoic care afirmă virtutea ca singurul lucru cu adevărat bun și viciul ca singurul cu adevărat rău.

Scrisoarea 1

Seneca îl salută pe al său Luciliu

Fă așa dragă Luciliu: pentru binele tău, eliberează-te și redobândește-ți timpul care până de curând ți-a fost luat cu forța, pe furiș sau ți s-a scurs printre degete. Încearcă să te convingi de adevărul cuvintelor mele, deoarece, unele momente ne sunt smulse, unele ne sunt luate cu delicatețe, iar altele sunt peste puterea noastră de a le controla.

Însă modul cel mai dezonorabil de a le pierde este prin nepăsare. Mai mult, dacă vei acorda atenție acestei probleme, vei găsi că cea mai mare parte a vieții o petrecem prostește, nefacând nimic, și fară să ne urmarim nici un scop. Pe care om mi-l poți arăta care pune cu adevărat vreun preț pe timpul său? care înțelege că moare în fiecare zi? Pentru că greșim dacă privim moartea ca fiind undeva în viitor. Ea este deja cu noi, iar anii pe care i-am trăit sunt deja în mâinile ei.

Așadar Liciliu, fă cum îmi scrii că faci: umple-ți fiecare ora. Ține bine în mână ziua de azi, iar astfel vei depinde mai puțin de ziua de mâine. În timp ce amâni, viața trece. “Omnia, Lucili, aliena sunt, tempus tantum nostrum est” (Toate, Luciliu, ne sunt străine, doar timpul este al nostru). Natura ne-a dat în stăpânire acest singur lucru, atât de efemer și alunecos încât ne poate fi luat de către oricine voiește.

Cât de nebuni sunt muritorii când sunt bucuroși să plătească pentru lucrurile cele mai lipsite de valoare și prin urmare cele mai inutile. Dar niciodată nu simt că ar fi datori cand primesc ceva neprețuit ca timpul. Doar că timpul este singurul lucru pe care nici un datornic plin de recunoștință nu-l mai poate restitui.

Vei dori poate sa știi, cum eu, care îți dau lecții cu așa multă libertate, practic ceea ce îți spun. Voi fi sincer, balanța mea e echilibrată, așa cum te-ai aștepta de la cineva care are o mână liberă dar totuși e prudent. Nu mă pot lăuda că nu irosesc nimic, dar măcar îți pot spune ceea ce irosesc, în ce fel și din ce cauză. Îți pot enumera motivele din cauza cărora am ajuns să fiu un om sărac. Situația mea, în schimb, e aceeași ca a multora care sunt reduși la mijloace restrânse fără vreo vină proprie. Sunt iertați de toată lumea, dar nimeni nu vine în ajutorul lor.

Cum stau lucrurile atunci? Stau astfel: Nu privesc pe nimeni ca fiind sărac, dacă puținul care îi rămâne îi este suficient. Așa că te sfătuiesc să iți păzești cu grijă ce e al tău, și în aceasta să începi imediat. Deoarece e așa cum spuneau strămoșii noștri: “sera parsimonia in fundo est” (târzie este cumpatarea cand ai ajuns la fundul [sacului]). Pe fund rămâne nu doar puțin, ci și ce e mai rău.

Rămâi cu bine

Tradus din latină de Țăpuleasa Alexandru