7 – Despre mulțime – Scrisori morale către Luciliu

Mă intrebi, ce cred că trebuie evitat în mod deosebit? Mulțimea. Încă nu li te poți încrede în siguranță. Îmi recunosc propria slăbiciune; niciodată nu mă întorc cu aceleași caracter cu care am ieșit. Ceva din ce mi-am calmat este tulburat, este răscolit; ceva din ce am reușit să alung se întoarce.

Cum li se întâmplă adesea celor care au fost slăbiți de o boală prelungită, și nu pot fi scoși nicăieri fără să se împiedice, aceasta se abate și asupra noastră, a căror minte se recuperează după o suferință lungă. Multele discuții sunt pericolul. Nu este nimeni care să nu ne atragă spre, sau să ne imprime, chiar și subtil sau inconștient, viciul.

Cu cât mulțimea este mai mare, cu atât și pericolul crește. Cu adevărat, nimic nu este atât de dăunător unui caracter nobil decât pierderea timpului la spectacole. Atunci plăcerea favorizează pătrunderea viciilor. Ce crezi că spun? Mă întorc mai avar, ambițios, luxurios, cu adevărat mai crud și inuman, deoarece am fost între oameni.

Avertisment: Urmatoarele trei paragrafe descriu atmosfera brutală a unui amfiteatru roman

Mi s-a întâmplat să mă găsesc la un spectacol de amiază, așteptându-mă la amuzament, glume și relaxare, prin care ochii omului să se abată de la vărsarea de sânge uman. Din contra! Ce lupte au fost înainte, au fost cu milă. Prostiile comise acum sunt doar un măcel. Nu au nimic cu care să se acopere, iar cu corpul complet expus, nu își întind niciodată mâna fără a răni.

Majoritatea preferă acestea în locul luptelor obișnuite sau cererilor oficiale. De ce nu le-ar prefera? Fără cască, fără un scut cu care să respingă arma. Ce rost au obstacolele? Ce rost are arta? Acestea doar întârzie moartea. Dimineața oamenii sunt dați leilor și urșilor, iar la amiază sunt oferiți spectatorilor. Ucigașii sunt aruncați altor ucigași iar câștigătorul îl țin pentru următorul măcel. Destinația celor ce se luptă este moartea; sabia și focul sunt calea. Dar acestea se pot  întâmpla și cu arena goală.

Vei spune: “Dar a fost bandit, a ucis oameni!” Și ce? A ucis, atunci merită sa fie ucis. Dar tu amarâtule, ce ai făcut de meriți să vezi așa un spectacol? Auzi cum tipă: “Ucide, lovește, arde! De ce te apropii așa timid de sabie? De ce ucide cu așa o reținere? De ce e așa reticent să moară? Să îl lovească unde e rănit, să își împartă lovituri cu pieptul dezvelit!” Iar în timpul pauzelor: “Niște tăieri de gâturi, să nu fie nici un moment fără acțiune”.

Hai, nu înțelegi nici măcar că răul se întoarce împotriva cui îl face? Mulțumește zeilor nemuritori că cel pe care îl înveți să fie crud, nu poate să discearnă cruzimea! Un spirit sensibil și influențabil trebuie ținut departe de mulțime; cade ușor sub influența majorității. Chiar Socrate, Cato și Laelius pot fi tulburați de o mulțime vulgară. Niciunul dintre noi, oricât de ingenios armonizat ar fi caracterul nostru, nu se poate opune asaltului de vicii care vin cu o însoțire așa numeroasă.

Chiar un singur exemplu de lux sau lăcomie poate face mult rău; un prieten te slăbește și te înmoaie delicat, un vecin bogat stârnește dorința, un amic meschin, chiar dacă pare simplu și onest, tot te murdărește cu rugina sa. Ce crezi ca se va întâmpla cu principiile tale după ce au fost atacate public? Trebuie ori să imiți, ori să disprețuiești.

Amândouă însă trebui evitate; să nu devii la fel ca cei răi, doar pentru că sunt mulți, dar nici inamicul multora doar pentru că sunt diferiți. Retrage-te în interiorul tău în măsura în care poți. Asociază-te cu cei care te vor face mai bun. Acceptă-i pe aceia pe care îi poți face tu mai buni.

Acestea se întâmplă reciproc, iar oamenii, în timp ce învață pe alții, învață ei înșiși. Nu este în avantajul tău să-ți promovezi talentele în stradă, să ții discursuri despre ce ai dori, să dezbați, precum aș fi dorit să faci dacă ai fi vândut o marfă; nu este nimeni care să te poată înțelege. Poate va veni la tine din întâmplare unul sau altul, și pe acela va trebui să îl instruiești și să îl modelezi pentru a te putea înțelege. “Atunci pentru cine am învățat toate acestea?” Nu îți fie frică că ai irosit efortul, pentru tine ai învățat!

Dar ca să nu fi învățat de unul singur astăzi, vreau să iți împărtășesc trei lucruri pe care le-am realizat, spuse excelent despre aproape același subiect. Primul va plăti ce îți datorez, celelalte două le poți accept în avans. Democrit a spus: “Pentru mine unul face cât toți oamenii, iar toți oamenii cât unul”. Apoi altul, oricine ar fi, pentru că nu se mai știe autorul, fiind întrebat care e scopul acestui studiu intens al unei arte care va atinge foarte puțini, spune: “Pentru mine sunt destui, chiar și unul, chiar și niciunul”. Iar al treilea citat, deosebit, este de la Epicur, care a scris unui coleg de studiu: “Aceste lucruri sunt, nu pentru mulți, ci pentru tine, deoarece suntem un teatru suficient de mare unul pentru celălalt”.

Acestea, dragul meu Luciliu, trebuie să-ți fie întipărite în minte, pentru ca astfel să disprețuiești plăcerea adusă de aprecierea mulțimii. Mulți te laudă, însă ai motiv să fii mulțumit dacă ești cel pe care mulți îl înțeleg? Uita-te după virtuțile tale în interiorul tău.

Rămâi cu bine

Tradus din latină de Țăpuleasa Alexandru