Introducere in filosofie

Filosofia! Ce este filosofia, cine e Sofia și de ce să filo pe Sofia? Este frumoasă Sofia? De ce atati barbati, si chiar femei, încercau sa îi fie prieteni? Mulți s-au întrebat acestea și încă se întreabă și acum. Să vedem dacă putem răspunde.

Ca sa incepem oriunde, cum ar fi acum vreo 5000 de ani cand un barbat obosit după ce a alergat toata ziua sa prindă un mistreț, și fără succes s-a intors acasa cu mana goala, sotia si copii au inceput sa planga că nu au ce mânca. Soția l-a certat pentru că nu și-a făcut singura treaba pe care o avea de făcut ca bărbat, pentru că în loc să vâneze ceva simplu ca un iepure sau un cocoș s-a lăcomit să vâneze un mistreț etc. Cum încă nu aveau bere rece în acele vremuri și nu putea să meargă la o terasa să se relaxeze cu prietenii și să uite de probleme, sătul de tensiunile din peșteră a ieșit să doarmă afara sub cerul liber.

Avand încă mintea agitată de cele întâmplate, nu putea adormi, asa că, uitându-se pe cerul înstelat a început să observe diverse forme și mișcări ale acelor puncte luminoase. Simțindu-se singur, a început să își imagineze diverse forme pe acele puncte. A văzut mistrețul care i-a scăpat azi încă alergand pe cer și razand de el, a văzut un vanator care la fel ca dânsul aleargă după acel mistreț. Aceasta l-a făcut să se simtă mai bine și să se întrebe dacă într-adevăr sunt și alții care îi împărtășesc problemele și oare cum fac ei să se descurce mai bine. Apoi a început să vorbească cu acel mare vânător de pe cer și să îl întrebe cum ar putea și el ca vânător să îmbunătățească metoda sa. Poate o suliță mai bună, poate un traseu mai bun de urmărit pentru a prinde mistrețul ăla fanfaron într-o capcană. Inspirat de această rațiune divină și-a stabilit un nou plan pentru mâine și a adormit. 

Dimineața, trezindu-se plin de o nouă energie și încredere în sine, își ascute sulița și pornește după mistreț. Dar de această dată este convins că nu mai vânează singur ci are alături spiritul vânătorului de pe cer. Găsind mistretul, îl sperie și îl gonește spre o vale cu o singura intrare din apropiere. Acolo, fiind încolțit și fără să poată ieși fără a trece pe langa vânător, reușește sa se apropie suficient încât să îl nimerească în plin cu sulița. Se întoarce bucuros acasă cu multă carne, toata lumea e fericită, el însă și mai mult pentru ca a fost ajutat de vânătorul din cer care i-a impartasit din cunoasterea sa și l-a ajutat să prindă mistrețul. Pentru acest ajutor îi închină și acestuia o parte din vânat pentru a se bucura împreună.

Întâmplări de acest gen vor forma ceea ce mai târziu filosofii numesc mitologie (mythos – povesti, legende, logia – studiu; studiul poveștilor). Aceste povești transmit din generație în generație învățături și observații ale unor întâmplări ca cea pe care am povestit-o. Doar că, de multe ori, originea acestora stă în experiența unor oameni mai simpli care nu știau decât ce au trăit și experimentat ei înșiși, și care nu aveau timpul sau capacitatea de a pătrunde mai mult cauzele unor lucruri și adesea atribuie ceea ce nu pot înțelege unor forțe divine, superioare lor.

Filosofii, fara a nega divinul, merg însă mai departe de experiența momentului și încearcă să găsească înțelesuri și legături care poate nu sunt imediat aparente și astfel, înțelegând mai mult din misterele universului să se ajute atât pe sine cât și pe ceilalți oameni în toate aspectele vieții.

Viața filosofului începe din copilărie, când, nemulțumit de ce îi spun părinții și alți oameni din jur sa facă, caută soluții creative de a se sustrage, sau de a face ce are de făcut într-un mod mai simplu și mai rapid. În timp, fiind satul de criticile și opozițiile primite din jur pentru metodele sale greu de înțeles simte o revolta care îl motivează sa înceapă o lupta serioasa pentru apărarea acestora. Citește, cercetează, explica, scrie, convinge și în cele din urmă reușește sa întoarcă critica înapoi spre familia sa, spunându-le că ei nu sunt capabili sa inteleaga secretele mai subtile a universului și doar îl împiedică din propria dezvoltare. Aceștia, sătui de acest conflict vând niște animale de prin curte, sau fac cum pot să îl trimită pe micul filosof la o școală, astfel scăpând de dânsul. Alții cu mijloace mai modeste îl trimit doar la plimbare, cum este cazul multor mari filosofi antici.

Văzându-se la școală sau pe drum, micul filosof gravitează spre alții la fel ca dansul, căutând să își îmbogățească cât mai mult cunoașterea și dedicându-se întru totul Sophiei, care în greacă înseamnă rațiune. Pitagora, fiind primul care i-a spus „te plac” (philo in greaca) Sophiei, a numit aceasta cale philosophia.

Un cititor din zilele noastre ar putea probabil fi plictisit când aude cuvântul filosofie. Mediul academic a transformat filosofia într-o știință de sine stătătoare care gravitează între mitologie și istorie. În schimb, din punctul meu, poate vulgar, de vedere filosofia este mai degraba o arta, arta de a gandi si de a trai bine, care își revarsă lumina asupra tuturor celorlalte domenii de gândire rațională și într-o masura chiar și asupra celor spirituale, emotionale si creative. Filosofia este bine reprezentată de spiritul de inovare științifică, de căutarea divinului, de continua explorare a sinelui uman, sau pe scurt de orice spirit și minte liberă care caută un colț încă neexplorat al universului încercând să îl lumineze. 

Filosofia ne-a dat religiile și ne-a apropiat de divinitate. Oricât ar tipa unii „filosofi” că sunt atei, Tales din Milet, considerat primul filosof, a sacrificat un bou după ce a descoperit faimoasa teorema geometrică care îi poarta numele, iar Seneca, autorului scrisorilor către Luciliu, a fost un prieten al apostolului Pavel și au avut o influență reciprocă. Filosofia ne-a dat matematica, fizica, chimia și a pus bazele tuturor științelor. Ne-a ajutat sa ne înțelegem atât interiorul cât și modul cum interacționăm și trăim în armonie cu exteriorul. În această nouă lumina, filosofia nu ar trebui privită ca o știință de sine stătătoare, fără un obiect practic, ci ca un ghid, un „walkthrough” pentru orice în viață. Ar trebui sa facă parte din educația oricărui copil și continuată pe tot parcursul vieții. 

Înțelepții sunt conduși de rațiune,
Mințile mediocre de experiență,
Proștii de nevoie,
Brutele de instinct

Marcus Tullius Cicero

Mi se pare o pierdere faptul ca aproape toți am învățat la școală cine a fost Napoleon și cu cine s-a luptat, dar aproape nimeni nu știe cine a fost Marcus Aurelius și ce a scris în meditațiile sale. Primul e un simbol al orgoliului orb care nu a adus decat sânge și distrugere, vrând să îl imite pe al doilea care a fost un împărat strălucit ale cărui scrieri pot îmbunătăți imediat și permanent viața oricărui le citește.

Scopul acestor puține articole și traduceri pe care le voi publica este sa expun niște mici sclipiri de lumina care poate te vor inspira să găsești calea spre a trai mai bine și pentru a face orice îți dorești mai ușor. Aproape tot ce vei întâmpina în viată a fost deja trăit de mulți alții înaintea ta. Chiar dacă va trebui sa îți găsești propria cale, unele sfaturi, chiar vechi de mii de ani, sunt încă valabile și te asigur ca le vei găsi foarte utile.

Ramai cu bine